Uneltele Pierdute ale Inva?arii

Caci ne lasam tinerii sa plece neinarma?i, intr-o vreme in care armura nu a fost niciodata mai necesara. Inva?andu-i pe to?i sa citeasca, i-am lasat la mila cuvantului tiparit. Prin inventarea filmului ?i a radioului, ne-am asigurat ca nicio repulsie fa?a de citit nu-i va proteja de bombardamentul neincetat al cuvintelor. Ei nu ?tiu ce inseamna cuvintele; nu ?tiu cum sa le respinga, sa le toceasca tai?ul sau sa le intoarca inapoi; sunt prada cuvintelor in emo?iile lor, in loc sa fie stapanii acestora prin intelectele lor. Noi, care am fost revolta?i in 1940 cand barba?ii au fost trimi?i sa lupte cu pu?ti impotriva tancurilor blindate, nu suntem revolta?i cand tinerii sunt trimi?i in lume sa lupte impotriva propagandei in masa cu o cuno?tin?a superficiala a unor materii. Iar cand clase intregi ?i na?iuni intregi devin hipnotizate de artele vorbirii manipulatoare, avem indrazneala sa fim surprin?i. Oferim doar vorbe goale despre importan?a educa?iei�vorbe goale ?i, doar ocazional, cate o mica suma de bani; amanam tot mai mult varsta la care elevii parasesc ?coala ?i planuim sa construim ?coli mai mari ?i mai bune; profesorii muncesc cu con?tiinciozitate in timpul ?i in afara orelor de curs, pana cand responsabilitatea devine o povara ?i un co?mar; ?i totu?i, cred eu, toate aceste eforturi sunt in mare parte zadarnice, pentru ca am pierdut uneltele inva?arii, iar in absen?a lor nu putem face decat o treaba imperfecta ?i fragmentata.

Ce putem face, a?adar? Nu putem reveni la Evul Mediu. Aceasta este o afirma?ie pe care am ajuns sa o auzim frecvent. Nu putem reveni�sau putem oare? Distinguo. A? vrea ca fiecare termen din aceasta propozi?ie sa fie definit.

�Intoarcerea� inseamna cumva o regresie in timp sau o revizuire a unei erori? Prima este in mod clar imposibila; a doua este ceva ce oamenii in?elep?i fac in fiecare zi. �Nu putem��oare inseamna acest lucru ca ne este determinat comportamentul de un mecanism cosmic ireversibil sau doar ca o astfel de ac?iune ar fi foarte dificila din cauza opozi?iei pe care ar provoca-o? �Evul Mediu�� evident, secolul XX nu este ?i nu poate fi secolul XIV; dar daca �Evul Mediu� este, in acest context, doar o expresie pitoreasca prezentand o anumita teorie educa?ionala, nu pare sa existe niciun motiv aprioric pentru care sa nu ne putem �intoarce� la aceasta�cu modificari�a?a cum deja ne-am �intors,� cu modificari, la ideea de a juca piesele lui Shakespeare a?a cum le-a scris el, ?i nu in versiunile modernizate care pareau odata cea mai recenta inova?ie in progresul teatral.

Sa ne amuzam imaginandu-ne ca o astfel de regresie progresiva este posibila. Sa scoatem din minte toate autorita?ile educa?ionale ?i sa ne dotam cu o ?coala mica de baie?i ?i fete, pe care sa ii echipam pentru conflictul intelectual, pe subiectele alese de noi in?ine. Ii vom inzestra cu parin?i excep?ional de docili; ne vom asigura ca ?coala este dotata cu profesori care cunosc perfect obiectivele ?i metodele Trivium-ului; vom avea cladiri mari ?i personal suficient pentru a oferi posibilitatea unor clase destul de mici, pentru a le putea gestiona adecvat; ?i vom solicita o comisie de examinatori dispusa ?i calificata sa testeze produsele pe care le oferim. Astfel pregati?i, vom incerca sa schi?am un plan de inva?amant�un Trivium modern �cu modificari;� ?i vom vedea unde ajungem.

Dar mai intai: ce varsta ar trebui sa aiba copiii? Ei bine, daca e sa-i educam altfel, ar fi mai bine sa nu aiba nimic de �dezva?at;� in plus, niciodata nu e prea devreme, iar Trivium-ul, prin natura sa, nu este inva?are propriu-zisa, ci o pregatire pentru inva?are. Prin urmare, ii vom alege cat mai tineri, cerand de la elevii no?tri doar sa ?tie sa citeasca, sa scrie ?i sa socoteasca.

Opiniile mele despre psihologia copilului nu sunt, recunosc, nici ortodoxe, nici luminate. Reflectand la propria mea evolu?ie (din moment ce eu sunt copilul pe care il cunosc cel mai bine ?i singurul copil despre care pot pretinde ca-l cunosc din interior), recunosc in mine trei etape sau stagii de dezvoltare. Acestea, intr-o maniera improvizata, le voi numi etapa papagalului, etapa increzuta ?i etapa poetica�ultima coincizand, aproximativ, cu debutul puberta?ii. Prima etapa, cea a papagalului, este cea in care inva?area pe de rost este u?oara ?i, in general, placuta; in timp ce ra?ionamentul este dificil ?i, in general, nu prea apreciat. La aceasta varsta, se memoreaza u?or formele ?i caracteristicile lucrurilor; i?i place sa cite?ti pe litere numerele de inmatriculare ale ma?inilor; te bucuri de recitarea rimelor ?i de vuietul ?i tunetul nenumaratelor silabe de nein?eles; te incanta simpla acumulare de lucruri.

Etapa increzuta, care urmeaza (?i, desigur, se suprapune intr-o anumita masura cu cea dinainte) este prea bine cunoscuta de to?i cei care au de-a face cu copii: se caracterizeaza prin contradic?ii, replici obraznice, placerea de a prinde pe cineva gre?ind (mai ales pe cei mai mari), ?i prin repetarea de ghicitori (in special de tipul celor cu capcane verbale urate). Este o pacoste extrem de mare ?i, de obicei, incepe in jurul clasei a patra.

Etapa poetica este cunoscuta popular drept �varsta dificila.� Este egoista; tanje?te sa se exprime; este specialista in a fi nein?eleasa; este nelini?tita ?i incearca sa ob?ina independen?a ?i, cu pu?in noroc, ?i indrumare buna, ar trebui sa ia na?tere inceputurile creativita?ii, o tendin?a de sinteza dintre ceea ce ?tie deja ?i o dorin?a deliberata de a cunoa?te ?i de a face un singur lucru in favoarea celorlalte.

Acum mi se pare ca structura Trivium-ului se potrive?te foarte bine acestor trei varste: gramatica pentru etapa papagalului, dialectica pentru etapa increzuta ?i retorica pentru etapa poetica.

Sa incepem, a?adar, cu gramatica. Aceasta, in practica, inseamna gramatica unei anumite limbi; ?i trebuie sa fie o limba flexionara. Structura gramaticala a unei limbi neflexionare este mult prea analitica pentru a fi abordata de cineva fara o pregatire anterioara in dialectica. In plus, limbile flexionare interpreteaza limbile neflexionare, in timp ce acestea din urma au prea pu?in folos in interpretarea celor flexionare. Voi spune din start, destul de ferm, ca cea mai buna baza pentru educa?ie este gramatica latina. O spun nu pentru ca latina este tradi?ionala ?i medievala, ci pur ?i simplu pentru ca o cunoa?tere rudimentara a latinei reduce cu cel pu?in 50% efortul ?i dificulta?ile inva?arii aproape oricarei alte materii. Este cheia vocabularului ?i structurii tuturor limbilor latine ?i a structurii tuturor limbilor teutonice, precum ?i a vocabularului tehnic din toate ?tiin?ele ?i literaturile intregii civiliza?ii mediteraneene, impreuna cu toate documentele sale istorice. Cei care, dintr-o preferin?a pedanta pentru o limba vie, aleg sa priveze elevii de toate aceste avantaje ar putea inlocui-o cu limba rusa, a carei gramatica este ?i mai primitiva. Rusa este, desigur, utila pentru celelalte dialecte slave. Exista, de asemenea, ceva de spus legat de greaca clasica. Dar alegerea mea personala este latina. Dupa ce am mul?umit, a?adar, clasici?tii, voi continua sa-i ingrozesc adaugand ca nu cred ca este nici in?elept, nici necesar sa inghesuim elevul de rand pe patul lui Procust din epoca augustana, cu versuri foarte elaborate ?i artificiale ?i cu oratoria. Latina postclasica ?i medievala, care a fost o limba vie pana la sfar?itul perioadei Rena?terii, este mai u?oara ?i, in unele privin?e, mai vie, atat in sintaxa, cat ?i in ritm; iar studiul ei ajuta la indepartarea ideii cum ca inva?area ?i literatura s-au oprit complet la na?terea lui Cristos ?i s-au trezit din nou doar in momentul desfiin?arii manastirilor.

Totu?i, ma grabesc prea tare. Suntem inca la stadiul gramatical. Latina ar trebui sa fie inceputa cat mai devreme posibil�intr-un moment cand discursul flexionar nu pare cu mult mai uimitor decat orice alt fenomen intr-o lume plina de uimire.

In aceasta etapa, trebuie, desigur, sa exersam alte lucruri in afara de gramatica latina. Observarea ?i memoria sunt aptitudinile cele mai active in aceasta perioada; ?i daca vrem sa inva?am o limba straina contemporana, ar trebui sa incepem acum, inainte ca mu?chii faciali ?i mentali sa devina rebeli fa?a de intona?iile stranii. Franceza sau germana vorbita pot fi practicate alaturi de disciplina gramaticala a latinei.

In engleza, versurile ?i proza pot fi inva?ate pe de rost, iar memoria elevului ar trebui sa fie umpluta cu pove?ti de toate tipurile�mituri clasice, legende europene etc. Nu cred ca pove?tile clasice ?i capodoperele literaturii antice ar trebui sa fie cele pe care se exerseaza tehnicile gramaticii�aceasta a fost o gre?eala a educa?iei medievale pe care nu trebuie sa o perpetuam. Pove?tile pot fi apreciate ?i re?inute in engleza, iar legatura cu originea lor poate fi realizata ulterior. Recitarea cu voce tare ar trebui practicata�individual sau in cor; pentru ca nu trebuie sa uitam ca punem bazele dezbaterii ?i retoricii.

Gramatica istoriei ar trebui sa consiste, cred eu, in date, evenimente, intamplari ?i personalita?i. Un set de date de care se pot lega toate cuno?tin?ele istorice ulterioare este de un ajutor enorm in stabilirea perspectivei istorice. Nu conteaza foarte mult care date: cele ale regilor Angliei s-ar potrivi foarte bine, atata timp cat sunt inso?ite de imagini cu costume, arhitectura ?i aspecte ale vie?ii de zi cu zi, astfel incat simpla men?ionare a unei date sa evoce o imagine puternica a intregii perioade.

Geografia va fi prezentata in mod similar in aspectul ei factual, cu har?i, caracteristici naturale ?i o reprezentare vizuala a obiceiurilor, costumelor, florei, faunei ?i a?a mai departe; ?i cred de asemenea ca memorarea, chiar daca este considerata demodata ?i discreditata, a catorva capitale, rauri, lan?uri muntoase etc. nu face rau. Colec?ionarea de timbre poate fi incurajata.

?tiin?a, in perioada de �papagal,� se structureaza natural ?i u?or in jurul colec?iilor�identificarea ?i numirea specimenelor ?i, in general, �istoria naturala� sau, intr-un mod ?i mai fermecator, �filosofia naturala.� A cunoa?te numele ?i proprieta?ile lucrurilor este, la aceasta varsta, o satisfac?ie in sine: sa recuno?ti un anume tip de carabu? la prima vedere ?i sa-i asiguri pe cei batrani ca, in ciuda aspectului sau, nu in?eapa; sa fii capabil sa identifici Cassiopeia ?i Pleiadele ?i, eventual, sa ?tii cine erau Cassiopeia ?i Pleiadele; sa fii con?tient ca o balena nu este un pe?te, iar un liliac nu este o pasare�toate aceste lucruri ofera o senza?ie placuta de superioritate; iar distingerea unui ?arpe de casa de o vipera sau a unei ciuperci otravitoare de una comestibila are o valoare practica.

Gramatica matematicii incepe, desigur, cu tabla inmul?irii care, daca nu este inva?ata acum, nu va mai fi inva?ata cu placere niciodata; ?i cu recunoa?terea formelor geometrice ?i gruparea numerelor. Aceste exerci?ii duc, in mod firesc, la calcule simple in aritmetica; iar daca elevul arata o inclina?ie in aceasta direc?ie, a dobandi o abilitate in acest stadiu nu poate fi decat un lucru bun. Procesele matematice mai complicate pot fi, ?i probabil ar trebui sa fie, amanate din motive care vor deveni evidente in curand.

Pana acum (cu excep?ia latinei, desigur), programa noastra nu con?ine nimic care sa se indeparteze foarte mult de practica obi?nuita. Diferen?a va fi sim?ita mai degraba in atitudinea profesorilor, care trebuie sa priveasca toate aceste activita?i mai pu?in ca materii in sine ?i mai mult ca o adunare de �material� ce va fi folosit in urmatoarea parte a Trivium-ului. Este de importan?a secundara ce mai exact este de fapt acest material, dar este bine ca orice lucru care poate fi memorat sa fie memorat in aceasta perioada, indiferent daca este in?eles imediat sau nu. Tendin?a moderna este sa incercam sa for?am explica?ii ra?ionale in mintea copilului la o varsta prea timpurie. Intrebarile inteligente, puse spontan, ar trebui, desigur, sa primeasca un raspuns imediat ?i ra?ional; dar este o mare gre?eala sa presupunem ca un copil nu poate sa se bucure ?i sa-?i aminteasca lucruri care sunt dincolo de puterea sa de analiza�mai ales daca acele lucruri fac un apel puternic la imagina?ie, o rima atractiva sau o abunden?a de polisilabe bogate ?i rezonan?e.

Acest lucru imi aminte?te de gramatica teologiei. O voi adauga la programa, pentru ca teologia este �?tiin?a stapana� fara de care intreaga structura educa?ionala va fi privata in mod necesar de sinteza sa finala. Cei care nu sunt de acord cu asta vor trebui sa se mul?umeasca cu a lasa educa?ia elevilor plina de chestiuni nerezolvate. Aceasta probabil va conta mai pu?in, intrucat, in punctul in care uneltele inva?arii vor fi deja create, studentul va putea sa abordeze singur teologia ?i probabil va insista sa o faca ?i sa o in?eleaga. Totu?i, este bine sa avem acest subiect la indemana ?i gata de a fi prelucrat de ra?iune. La varsta gramaticala, a?adar, ar trebui sa devenim familiariza?i cu povestea lui Dumnezeu ?i a omului in linii mari�adica, Vechiul ?i Noul Testament prezentate ca par?i ale unei singure nara?iuni despre crea?ie, razvratire ?i rascumparare�?i, de asemenea, cu Crezul, Rugaciunea Tatal Nostru ?i Cele Zece Porunci. In aceasta etapa, nu conteaza atat de mult ca aceste lucruri sa fie pe deplin in?elese, cat sa fie cunoscute ?i re?inute. Aminti?i-va, colectam inca material.

Este dificil de spus exact la ce varsta ar trebui sa trecem de la prima la a doua parte a Trivium-ului. In general, raspunsul este: de indata ce elevul i?i arata dispozi?ia spre obraznicie ?i cearta interminabila (sau, a?a cum un corespondent de-al meu, profesor, spune mai elegant: �Cand capacitatea de gandire abstracta incepe sa se manifeste�). Pentru ca, a?a cum in prima parte, abilita?ile principale sunt observa?ia ?i memoria, in a doua, abilitatea principala este ra?iunea de tip discursiv. In prima, exerci?iul principal, in jurul caruia restul materialului se organiza, era gramatica latina; in a doua, exerci?iul cheie va fi logica formala. Aici, programa noastra arata o prima mare divergen?a fa?a de standardele moderne. Discreditarea in care a cazut logica formala este complet nejustificata; iar neglijarea ei este cauza principala a aproape tuturor acelor simptome ingrijoratoare pe care le putem observa in structura intelectuala moderna. Logica a fost discreditata par?ial pentru ca am cazut in presupunerea ca suntem condi?iona?i aproape in intregime de intui?ie ?i de incon?tient. Nu este timp acum sa discutam daca acest lucru este adevarat; voi face doar observa?ia ca neglijarea formarii corecte a ra?iunii este cel mai bun mod de a face ca acest lucru sa fie adevarat ?i de a asigura suprema?ia elementelor intuitive, ira?ionale ?i incon?tiente din structura noastra. O cauza secundara a dizgra?iei in care a cazut logica formala este credin?a ca aceasta este bazata in intregime pe ipoteze universale care sunt fie de imposibil de verificat, fie tautologice. Acest lucru nu este adevarat. Nu toate propozi?iile universale sunt de acest tip. Dar chiar daca ar fi, nu ar schimba nimic, deoarece orice silogism a carui premisa majora este de forma �Toate A sunt B.� poate fi reformulat in forma ipotetica. Logica este arta de a argumenta corect: �Daca A, atunci B;� metoda nu este invalidata de caracterul ipotetic al lui A. De fapt, utilitatea practica a logicii formale in zilele noastre nu consta atat in stabilirea de concluzii pozitive, cat in detectarea ?i expunerea rapida a concluziilor invalide.

Sa trecem acum rapid in revista materialul nostru ?i sa vedem cum se leaga acesta de dialectica. In ceea ce prive?te limba, vom avea acum vocabularul ?i morfologia la degetul mic; de acum inainte, ne putem concentra mai ales pe sintaxa ?i analiza (construc?ia logica a discursului) ?i pe istoria limbii (cum am ajuns sa ne ordonam discursul pentru a ne exprima gandurile).

Lecturile noastre vor trece de la nara?iune ?i lirica la eseuri, argumente ?i critica, iar elevul va inva?a ?i el sa scrie astfel de lucruri. Multe lec?ii�indiferent de subiect�vor lua forma dezbaterilor; iar in locul recitarii individuale sau colective vor veni spectacole dramatice, cu o aten?ie speciala asupra pieselor in care un argument este prezentat sub forma dramatica.

Matematica�algebra, geometria ?i un tip mai avansat de aritmetica�va intra acum in programa ?i i?i va ocupa locul de drept: nu o materie separata, ci un departament al logicii. Nu este nici mai mult, nici mai pu?in decat regula silogismului in aplicarea sa particulara la numar ?i masurare, ?i ar trebui predata ca atare, in loc sa fie, pentru unii, o taina intunecata ?i, pentru al?ii, o revela?ie speciala, nici iluminand, nici fiind iluminata de vreo alta parte a cunoa?terii.

Istoria, ajutata de un sistem simplu de etica derivat din gramatica teologiei, va furniza mult material potrivit pentru discu?ii; a fost comportamentul acestui om de stat justificat? Care a fost efectul unei astfel de legi? Care sunt argumentele pro ?i contra acestei forme de guvernamant? Vom avea astfel o introducere in istoria constitu?ionala�un subiect lipsit de sens pentru copilul mic, dar de un interes captivant pentru cei pregati?i sa argumenteze ?i sa dezbata. Teologia insa?i va oferi material pentru argumente despre conduita ?i morala; ?i ar trebui sa-?i extinda domeniul printr-un curs simplificat de teologie dogmatica (adica, structura ra?ionala a gandirii cre?tine), clarificand rela?iile dintre dogma ?i etica ?i permi?and aplicarea principiilor etice in cazuri particulare, ceea ce se nume?te propriu-zis cazuistica. Geografia ?i ?tiin?ele vor furniza, de asemenea, material pentru dialectica.

Dar, mai presus de toate, nu trebuie sa neglijam materialul care este atat de abundent in via?a cotidiana a elevilor. Exista un pasaj incantator in �The Living Hedge� - Gardul Viu (n.t.) de Leslie Paul, care poveste?te cum un grup de baie?i mici s-au distrat zile intregi argumentand despre o ploaie extraordinara care cazuse in ora?ul lor�o ploaie care a lasat o parte a strazii uda, iar cealalta uscata. �Cum era corect,� se intrebau ei, �sa spuna ca a plouat in acea zi in ora? sau peste ora??�, �Cate picaturi de apa erau necesare pentru a constitui ploaia?� ?i a?a mai departe. Argumentele despre aceasta au condus la o mul?ime de probleme similare despre repaus ?i mi?care, somn ?i veghe, a fi sau a nu fi ?i diviziunea infinitezimala a timpului. Intregul pasaj este un exemplu admirabil al dezvoltarii spontane a abilita?ii ra?ionale ?i al setei naturale ?i adecvate a ra?iunii in trezire pentru definirea termenilor ?i precizia exprimarii. Toate evenimentele sunt o hrana pentru un astfel de apetit. Decizia unui arbitru; masura in care cineva poate incalca spiritul unei legi fara a fi prins de litera acesteia; asupra unor astfel de chestiuni, copiii sunt cazui?ti innascu?i, iar inclina?ia lor naturala trebuie doar dezvoltata ?i antrenata�?i, mai ales, adusa intr-o rela?ie deslu?ita cu evenimentele din lumea adul?ilor. Ziarele sunt pline de material bun pentru astfel de exerci?ii: decizii legale, pe de-o parte, in cazuri in care cauza in discu?ie nu este prea abstracta; pe de alta parte, ra?ionamente gre?ite ?i argumente confuze, de care ai putea spune ca sunt pline paginile anumitor ziare.

Oriunde se gase?te materialul pentru dialectica, este, desigur, extrem de important ca aten?ia sa fie concentrata asupra frumuse?ii unei demonstra?ii bine realizate sau a unui argument bine formulat, pentru ca nu cumva venera?ia acestora sa dispara complet. Critica nu trebuie sa fie doar distructiva; insa, in acela?i timp, atat profesorul, cat ?i elevii trebuie sa fie pregati?i sa identifice erori logice, ra?ionamente neglijente, ambiguita?i, irelevan?a ?i redundan?e, ?i sa le atace fara ezitare.

Acesta este momentul in care redactarea de rezumate poate fi intreprinsa cu folos; impreuna cu exerci?ii precum scrierea unui eseu ?i scurtarea acestuia, odata scris, cu 25 sau 50 la suta.

Cu siguran?a, se va obiecta ca a incuraja tinerii afla?i la varsta �obrazniciei� sa infrunte, corecteze ?i contrazica adul?ii ii va face complet insuportabili. Raspunsul meu este ca, oricum, copiii de aceasta varsta sunt insuportabili ?i ca tendin?a lor naturala de argumentare poate la fel de bine sa fie indreptata spre un scop util, decat lasata sa se risipeasca in van. De fapt, ar putea fi chiar mai pu?in vizibila acasa daca este disciplinata cum trebuie la ?coala; ?i, oricum, adul?ii care au abandonat principiul sanatos ?i anume �copiii ar trebui vazu?i, nu auzi?i� nu au decat sa dea vina pe ei in?i?i. Profesorii, cu siguran?a, vor trebui sa fie aten?i sau s-ar putea sa primeasca mai mult decat ?i-au dorit. To?i copiii i?i judeca profesorii ?i daca predica preotului sau discursul anual al directoarei ofera din intamplare o deschidere pentru critica, acea critica va lovi mai tare sub greutatea �ciocanului dialectic,� folosit de o mana priceputa. De aceea, am spus ca profesorii in?i?i vor trebui sa fi trecut prin disciplina Trivium-ului inainte de a o impune elevilor lor.

Din nou: con?inutul programei la acest nivel poate fi orice dori?i. Materiile furnizeaza materialul; dar toate trebuie privite doar ca materie prima pentru mintea care lucreaza. Elevii ar trebui incuraja?i sa i?i caute singuri informa?iile, fiind ghida?i spre utilizarea corecta a bibliotecilor ?i a car?ilor de referin?a ?i inva?a?i cum sa distinga sursele credibile de cele necredibile.

Spre sfar?itul acestei etape, elevii probabil vor incepe sa descopere singuri ca experien?a ?i cuno?tin?ele lor sunt insuficiente ?i ca inteligen?a lor antrenata are nevoie de mult mai mult material pentru a continua sa se dezvolte. Imagina?ia�de obicei inactiva in timpul varstei �obraznice��se va trezi ?i ii va indemna sa puna la incercare limitarile logicii ?i ra?iunii. Acest lucru inseamna ca trec la �varsta poetica� ?i sunt gata sa inceapa studiul retoricii. U?ile depozitului de cuno?tin?e ar trebui acum sa le fie larg deschise pentru ca ei sa exploreze dupa bunul plac. Lucrurile inva?ate odata pe dinafara vor fi acum vazute in contexte noi; lucrurile odata analizate la rece pot acum sa fie reunite pentru a forma o noua sinteza; ?i, din loc in loc, o iluminare brusca va duce la acea emo?ionanta descoperire: realizarea ca un truism este, intr-adevar, adevarat.

Este dificil sa conturam o programa generala pentru studiul retoricii: este necesara o anumita libertate. In literatura, aprecierea ar trebui sa fie din nou prioritara fa?a de critica distructiva; iar exprimarea de sine prin scris poate progresa, avand acum unelte ascu?ite care pot taia precis ?i respecta masurile. Orice copil care deja arata o predispozi?ie catre specializare ar trebui lasat sa i?i urmeze drumul: caci, atunci cand folosirea uneltelor a fost bine ?i temeinic inva?ata, este disponibila pentru orice domeniu de studiu. Cred ca ar fi bine ca fiecare elev sa inve?e foarte bine la una sau doua materii, in timp ce ia cateva cursuri la materii auxiliare, pentru a-?i pastra mintea deschisa catre rela?ionarea intre toate cuno?tin?ele. De fapt, in aceasta etapa, dificultatea noastra va fi sa pastram materiile separate, pentru ca, a?a cum dialectica va fi aratat ca toate ramurile cunoa?terii sunt legate intre ele, la fel retorica va tinde sa arate ca toata cunoa?terea este una. A demonstra acest lucru ?i a arata de ce este a?a este, in primul rand, sarcina ?tiin?ei stapane. Dar, indiferent daca teologia este studiata sau nu, ar trebui cel pu?in sa insistam ca elevii care par inclina?i spre matematica ?i ?tiin?e sa fie obliga?i sa participe la unele lec?ii din profilul uman ?i invers. La acest stadiu, ?i gramatica latina, dupa ce ?i-a indeplinit rolul, poate fi abandonata pentru cei care prefera sa i?i continue studiile lingvistice pe partea moderna; cei care probabil nu vor avea niciodata un mare folos sau o aptitudine pentru matematica ar putea, de asemenea, sa fie lasa?i sa se culce, mai mult sau mai pu?in, pe lauri. In general vorbind: tot ceea ce este pur ?i simplu instrument poate fi acum lasat sa treaca in plan secund, in timp ce mintea antrenata este treptat pregatita pentru specializarea in materiile pe care, atunci cand Trivium-ul este complet, ar trebui sa fie perfect echipata sa le abordeze pe cont propriu. Sinteza finala a Trivium-ului�prezentarea ?i apararea publica a tezei�ar trebui sa fie restaurata intr-o anumita forma; poate ca un fel de �examen final� in timpul ultimului trimestru de ?coala.

Domeniul retoricii depinde, de asemenea, de varsta la care elevul va intra in via?a: la ?aisprezece ani sau va continua studiile la o ?coala publica ?i/sau la universitate. Intrucat, de fapt, retorica ar trebui studiata in jurul varstei de paisprezece ani, prima categorie de elev ar trebui sa studieze gramatica intre aproximativ noua ?i unsprezece ani, iar dialectica intre doisprezece ?i paisprezece ani; ultimii doi ani de ?coala ar fi dedica?i retoricii, care, in cazul sau, ar fi de un tip destul de specializat ?i orientat spre o cariera practica imediata. Un elev din a doua categorie ar termina cursul dialectic dupa care ar studia retorica in primii doi ani de gimnaziu. La ?aisprezece ani, ar fi pregatit sa inceapa acele materii care sunt propuse pentru studiile universitare; iar aceasta parte a educa?iei sale va corespunde Quadrivium-ului medieval. Aceasta inseamna ca elevul obi?nuit, a carui educa?ie formala se incheie la ?aisprezece ani, va studia doar Trivium-ul, pe cand ceilal?i vor studia atat Trivium-ul, cat ?i Quadrivium-ul.

Este Trivium-ul, a?adar, o educa?ie suficienta pentru via?a? Atat timp cat e predat in mod corect, cred ca ar trebui sa fie. La sfar?itul cursului de dialectica, copiii vor parea, probabil, mult in urma celor de aceea?i varsta educa?i prin tradi?ionalele �metode moderne,� in ceea ce prive?te cuno?tin?ele detaliate despre subiecte specifice. Dar dupa varsta de paisprezece ani ar trebui sa fie capabili sa-i ajunga rapid din urma pe ceilal?i. De fapt, nu sunt deloc sigura ca un elev care a devenit expert in Trivium nu ar fi capabil sa mearga direct la universitate la varsta de ?aisprezece ani, dovedindu-se astfel egalul omologului sau medieval, a carui precocitate ni se pare adesea atat de uimitoare ?i inexplicabila. Acest lucru, desigur, ar deranja sistemul ?colilor de stat ?i ar pune universita?ile intr-o mare incurcatura�ar face, de exemplu, ca celebra cursa de canotaj dintre Oxford ?i Cambridge sa fie complet diferita. Dar nu iau in considerare acum sentimentele structurilor academice: ma preocup doar de formarea corecta a min?ii pentru a intampina ?i a face fa?a cantita?ii enorme de probleme nerezolvate pe care i le prezinta lumea moderna. Pentru ca uneltele inva?arii sunt acelea?i, in oricare ?i in toate materiile; iar persoana care ?tie cum sa le foloseasca va stapani la orice varsta o noua materie in jumatate din timp ?i cu un sfert din efortul depus de cineva care nu are aceste unelte la dispozi?ie. A inva?a ?ase materii fara a-?i aminti cum au fost inva?ate nu face nimic pentru a u?ura abordarea unei a ?aptea; dar a inva?a ?i a-?i aminti arta inva?arii face ca abordarea fiecarei materii sa fie o u?a deschisa.

Este clar ca predarea cu succes a acestui curriculum neo-medieval va depinde ?i mai mult decat de obicei de colaborarea intregului personal didactic in vederea unui scop comun. Intrucat nicio materie nu este considerata un scop in sine, orice rivalitate in sala profesorala ar fi complet nepotrivita. Faptul ca un elev este nevoit, dintr-un motiv oarecare, sa lipseasca de la ora de istorie vinerea sau de la cursul de Shakespeare mar?ea, sau chiar sa omita o intreaga materie in favoarea alteia, nu trebuie sa provoace suparari�esen?ialul este ca el sa dobandeasca metoda de inva?are in mediul care i se potrive?te cel mai bine. Daca natura umana sufera din cauza acestei lovituri aduse mandriei profesionale in legatura cu propria materie, exista consolare in faptul ca rezultatele la examenele de la sfar?itul trimestrului nu vor fi afectate; pentru ca lucrarile vor fi aranjate astfel incat sa fie o examinare a metodei, prin orice mijloace.

Adaug ca este extrem de important ca fiecare profesor sa fie calificat ?i sa fie obligat sa predea in toate cele trei par?i ale Trivium-ului, atat pentru binele sau, cat ?i pentru elevi; altfel, mae?trii dialecticii, in special, ar putea constata ca mintea lor se rigidizeaza intr-o adolescen?a permanenta. Din acest motiv, profesorii de la ciclul gimnazial ar trebui sa predea ?i clase de retorica la ?colile de stat de care sunt ata?ate; sau, daca nu sunt ata?ate astfel, atunci prin aranjamente cu alte ?coli din aceea?i vecinatate. Alternativ, cateva cursuri preliminare de retorica ar putea fi predate in ciclul gimnazial de la varsta de treisprezece ani in sus.